Nuante de albastru…
În colajul acesta am pus doar hanoracul şi botoşeii, dar costumaşul acesta are şi o pereche de pantalonaşi tricotaţi, foarte comozi, lărguţi, cu o talie înaaaaaltă până subsuoară, şi elaaaastică ca să încapă burtica în ei chiar şi după o sticluţă de lapte! Promit că o să caut poze cu ei!
Acum chiar nu ştiu dacă ori sunt eu de modă veche ori că mi-e mie dragă atât de tare amintirea copilăriei, dar mie cele mai faine haine de copii (şi comode) mi se par acestea tricotate sau cele de bumbăcuţ, cele cu care ne îmbrăcau pe noi când eram copii. Blugişorii nu mi se par foarte comozi pentru copii până la 1 an-2. Dar apoi stau şi mă întreb: ce ştiu eu? Trebuie să mă documentez mai bine! 🙂
Nuantele de albastru:
O zi senină!